Seara in doua

Stam amindoua pe saltea si ne holbam la o molie care a decedat la picioarele diavolului rosu.
Radioul emite the cure incercind sa acopere racnetele vuvuzite ce razbat prin usa inchisa.

Satietatea de barbati mi-o rumeg alene, am inceput-o devreme, profesional pina pe la prinz si am continuat-o asa, prieteneste si placut pina spre apus. Cu o veche flama devenit prieten, cu un actual prieten si cu un amic in ale punkului. Nu toti o data ci pe rind, ca asa e frumos, sa te bucuri de fiecare in parte.

A e caustic ca intotdeauna si placut de impartasit impresii (culmea e ca ajungem sa ne vedem des in ultima vreme).
Cu F oricum vorbesc zilnic, parca am fi un cuplu si acu imi trece prin minte ca am vrut sa il iau un pic in brate ca antidot al tristetii (da, stiu, vorbesc mult si daca am fi inchisi amindoi in aceeasi celula 10 ani, tot am mai sta inca 2 ore in fata inchisorii, sa ne povestim macar visele din noaptea precedenta, pentru ca si tie iti place vorba) si G care si el vorbeste muult, dar el e punker, il scuzam!

Asa ca, draga mea bruneta cu ochi verzi, te iau in brate, te ascult cum torci si ne culcam amindoua, sa ne visam, tu prin gradina pindind vrabiile, eu prin vazduh zburind pe spinarea dragonului albastru.

Si ma incearca inca o teama, nu aceea ca insinuarea sub cortexul sufletului poate fi periculoasa, pentru ca aceea este aproape palpabila in devenire, ci teama ca nu's indeajuns de buna sa mi se intimple ceva frumos.

Elucubratii bahice si nu prea

Sint toate atit de valmasite si de transeurope express incit nu stiu de care colt sa le apuc pentru a le ordona.
Sa incerc capatul asta:
joi am aflat o chestie care m-a lasat masca si m-am felicitat vineri si duminica, dupa alte dezvaluiri ca intuitia mea a zis NU! De fapt nu numai intuitia ci si altceva, dar asta mai incolo. Oricum nu am chef sa relatez cum e sa iti furi patronul/prieten sau sa pretinzi sex pentru facilitare de ciupeala baneasca, important ca am zis pas si nu pot fi acum asociata unor situatii oneroase.
Trecem peste asta, la vineri cind am avut alta epifanie inmugurita care a rodit azi. Asta e tare! rau de tare! Mai tare ca iarba fumata simbata si care azi noapte mi-a dat vise cu mine in Suedia si cum am scos omida de marimea unei mingi de ping-pong, in dungi albe si portocalii, din urechea mea dreapta si cum am aruncat-o in wc-ul camerei de hotel suedez, pe care ulterior am reusit sa o inund! nais, nu?!
Ce poate fi mai tare ca asta?! Va spun imediat!
Este mai tare si ca cearta cu fiica-mea care tine de 3 saptamini aproape si careia i se fura portofelul dar nu ma informeaza ci socoteste ca mai bine continua pe linia repros/jap/repros.
Despre ce este vorba:
eu, DE FAPT trebuie sa ii multumesc unui jolly the joker pentru:
1. Ca indragosteala, furia, obsesia simtite fata de el m-au readus la viata (e drept m-au si handicapat cam un an si sexual si sufleteste dar asa am fost ferita de asocierea de care am vorbit mai sus)
2. Datorita lui in viata mea au aparut diversi oameni care acum inseamna ceva. Sa dezvolt un pic aici:
a aparut cel mai bun prieten, care nu mi-ar fi devenit cel mai bun prieten daca nu as fi avut motive sa caut un umar de plins. Datorita celui mai bun prieten am cunoscut cea mai misto punkista care acu mi-e foarte buna prietena si care la rindul ei mi-a prilejuit intilnirea cu alti oameni dintr-un cerc de oameni cu care am amici comuni.
Si tot in cercul asta am reintilnit un om pe care il cunoscusem prin intermediul obsesiei, jolly, si care organizeaza niste evenimente la care am ajuns si eu sa particip.
Si cercul inca nu se inchide, pentru ca am ajuns, datorita participarii mele la acele evenimente sa intilnesc un om, care nu intimplator, imi place teribil de tare si pe care, nu intimplator il cunoaste si cel mai bun prieten al meu.
Si iata-ma acu, cum trebuie sa multumesc declansatorului.
Ar mai fi si alte ramificatii dar mi s-a facut somn, rau de tot.
Asa ca noapte buna, nu inainte de a va spune, ca am descoperit un cuib de rindunica chiar pe palierul dintre scara A si B. E fain sa le vad dimineata zburind.

PS: Si pt ca a venit dimineata, foarte dimineata dealtfel, mai scriu ceva. Toate elucubratiile mele prilejuiesc vise deosebit de interesante ca spre exemplu cel din noaptea asta: aveam in vis 4 copii, 2 baieti si 2 fete gemeni cu totii, o casa imensa, un laborator/fabrica unde sotul meu pe care il vedeam rar, construia masini si avioane prototip dintre care, eu imi alegeam mijlocul de transport. In bucataria imensa gateam diverse chestii bune, cind ma plictiseam de mincarea preparata de menajera. Si cum ma duceam la cumparaturi intr-un Porsche nichelat care era si avion si cum de fapt cumparaturile erau in Elvetia pentru ca de fapt acolo si locuiam. Si cum in raftul magazinului am gasit ascunzatoarea unui spiridus care se transforma in papusa daca erau in preajma oameni. Insa eu si copiii l-am luat acasa pt ca era un individ care vroia sa prinda toti spiridusii, ciinii vorbitori, zinele si alte personaje de basm si sa le transforme in jucarii de plus. Asa ca in loc de oala pentru ciorba, eu am adus acasa diverse fapturi ciudate.
Ma mai culc nitel ca mi-e somn.

Noaptea

Avea un creier cit un oras. Cu lumini multicolore, case, cladiri de birouri, parcuri, strazi cu freamat si furnicar de locuitori. Protagonisti de comedii, melodrame sau fantezii care se intersectau, mergeau in aceeasi directie, in grupuri sau singuratici, care pur si simplu traiau. Ce era surprinzator, toti isi spuneau pe numele mic. Si vinzatorul de ziare, si politistul, si maturatorul, si gospodina, si functionarul, si coafeza, chiar si opulentul sef de companie se tutuia cu portarul. Unii zimbeau mai des, altii erau de-a dreptul pusi pe sotii iar altora, nascuti in zodii mai serioase, le statea gravitatea ca o manusa.
Fiind cu totii telepati, se certau rar si plingeau foarte putin.
Insa, nu fusesera tot timpul asa. In urma cu ceva vreme printre ei domnea haosul si pentru ca nu se intelegeau de fel, fusesera cu totii deprimati si atunci plinsesera atit de mult incit lacrimile lor alcatuiau acum o mare in jurul orasului.
O mare cit o inima.
Asadar, ea avea un creier cit un oras si o inima cit o mare.
Ati vrea sa stiti, cred, povestea ei.
Pai, nu prea e nici o poveste sau cel putin, acum, nu prea e ceva ce s-ar putea povesti.

Ea acum, tace.
Deschide fereastra, priveste jumatatea de luna in noaptea cu putine stele.
Cum nu sint telepata, nu aud ce gindesc locuitorii orasului si cred ca nici ea nu mai asculta freamatul creierului. Cit despre inima, e linistita, cu valuri line.
Ea priveste in noaptea albastra, se intinde dincolo de fereastra deschisa si desprinde usor jumatatea de luna. O agata la piept, sa lumineze cerul deasupra creierului ei si sa i se oglindeasca in inima.
Apoi, asteapta ca ceva imprevizibil sa se intimple chiar miine, odata cu soarele ce va rasari.

so, dive in

Ginduri de noapte

Stau in pat, pe jumatate treaza si cuget rumegind ca o vaca cu creier gigantic pe care l-as vrea mic cit un ou de porumbel.

Zilele trecute citeam, la Kundera cred sau aiurea ca in ultima vreme evoluez intr-un soi de ceata existentiala, ca scriitorii sint niste indivizi care simt nevoia sa vorbeasca tuturor despre ce ii framinta pentru ca... (stai asa ca ma duc dupa carte sa ma uit - si m-am dus dar, luind-o din raftul ticsit, mi-au cazut altele in cap, cred ca trebuie sa imi iau un mobilier ceva, mai bine nu ca iar bag bani in obiecte si ajung in zona de sclavie materiala)...

Zice asa: "scriem carti pentru ca odraslelor noastre nu le pasa de noi. Ne adresam unei lumi anonime pentru ca sotia noastra isi astupa urechile cind vorbim" si mai zice el multe de la pagina 110 la 111 despre asta. Si termina: "fiecare se inconjoara de propriile sale cuvinte, ca de un zid de oglinzi ce nu permite sa razbata nici un glas din afara"

si acu ma rumeg si imi dau seama ca are dreptate, scriu si ai mei nu ma citesc, doar fiica-mea citeodata si uite aseara nora-mea stind si citind ce ii aratam pe celalalt blog, ii spune fiului meu care se arata mirat de susotelile noastre la miezul noptii: maica-ta scrie foarte misto.
Voila, am un fan. E bine, o sa mai scriu.

Sa ma stabilizez mental, sa ies din ceata, cred ca intrezaresc malul, farul si batista fluturata. Sau eu sint pe mal, pindind corabii. Nu conteaza, gindesc prea mult, astept sa imi treaca gindirea si sa imi revina simtirea sa scriu. Nu aici, dincolo, in cearceafurile mele zdrentuite.
Ca Eva ar trebui sa doarma putin, sa se odihneasca si s-o lase pe Lilith sa zburde ca e imbufnata, si asa, sint dizarmonice in ultima vreme si nu imi face bine chestia asta.

PS: ce aiurea e postarea asta, nici eu nu ma inteleg prea bine ce am vrut sa spun acum 5 minute. Dar aia cu mine pe mal imi place, e ca o pictura ceva intre Monet si Aivazovski, ca unul are siluete in soare transparente si celalalt ceruri si mari frumoase. Deci eu ma disipez in natura, efemera ca un val, imi ramine batista care flutura, gestul care...
Iar aberez! Dormi, femeie ca si miine e o zi, si daca continui tot asa, o sa iti moara toti neuronii si o sa ramina doar unul si ala setat aiurea si ce dracu o sa mai formatezi, apoi?!

intr-o vineri

am facut un arc peste timp si m-am trezit in mijlocul unei zile frumoase de primavara mirosind copacii infloriti si verdele ierbii, ascultind concerte de pasari intre pauzele unui rammstein. pe o banca in cismigiu. cu doua degete, mina dreapta, smulgeam fuioare de vata din zahar si mi le indesam in gura, avind pe fata intiparit un zimbet timp de aduceri aminte. pentru o ora am avut iar o minunata virsta de 6 ani jumate...si fu bine, mai ales cind m-am stropit din cap pina in picioare cu apa tisnitoarei...asa ca si ochii, si parul, si fata, si esarfa, pantalonii, ghetele toate si-au potolit setea.

pe seara am adastat in control si mi-am descoperit un mizantropism intr-o criza galopanta. m-am trezit inconjurata de oameni muuulti si galagiosi, unii cunoscuti, cei mai multi nu si m-am simtit stranie si anacronica. un moment mi-am dorit sa fiu telepata, apoi mai bine nu, cel mai bine ar fi sa ma dizolv.

si gindurile iar erau trenuri expres si in flashuri am revazut secvente. cit de ciudat este sa constati ca prietenii buni ramin prieteni buni, chiar si dupa luni de nevorbit si nevazut. e bine ca relatiile sa inghete intr-un stadiu, sa le extrapolezi temporal intr-un moment in care firul se innoada si o revedere de 10 minute iti provoaca tot atita bucurie cit un drum de ani, pe care nu l-ai facut dar pe care ti-l poti imagina frumos, pentru ca uritul nu s-a intimplat.

am umblat prin librarii cautind un autor si niste carti. am gasit autorul nu am gasit decit una dintre...frustrant sa vezi portofelul subtire si sa numeri exemplarele din raft, gindind...cumpar saptamina viitoare...chiar nu stiu cum am cheltuit atitia bani intr-o saptamina...trebuie sa maninc mai putin, sa fiu mai putin comoda (taxiul costa, dah!), sa am mai putine pofte, iar haine, fato ai destule...mai bine steal this book.

mi-e dor de oti, mi-e dor de fishku, mi-e dor de somn cuibarit, mi-e dor de dans si mi-e dor de lucruri apuse...parca imi vine iar sa ma ascund departe de lume dar ma gindesc ca inexorabil sint impinsa sa traiesc mai departe si ca miine va fi o noua zi in care respiratia trebuie sa se intimple, inima trebuie sa bata si creierul sa sinapseze.

ma duc sa ma plimb...

and I'm floating in my tin can

Iar am adormit cu ochelarii pe nas. Si m-am trezit mai apoi, in miez de noapte cu vintul care zguduia fereastra si suiera pe sub usa avind iar senzatia suspendarii intr-un cuib de pasare cocotat in virful unui pin. In cartierul dormitor e furtuna si vad in intunericul ferestrei stropii de ploaie cum mor strivindu-se in geam. Lumpenproletarii dorm in cutiile lor de chibrituri, ar vrea sa arda in vise de marire dar supusi unui inexorabil destin nu fac altceva decit sa ramina inchistati, conditionati de societate, incapabili de devenire.
Aseara venind spre refugiul vremelnic sa-mi adorm oboseala, am avut perspectiva urcarii a 10 etaje pe scari. Mi-am invins teama de pasarelele suspendate, am trecut pe linga ghena si am recurs la folosirea liftului scarii A. Scara A, B, C, D si asa pina la Z in blocuri 1, 2, 3, sau M, N, P, sintem suma de cifre care ne defineste in recensaminte. Si mi-am imaginat pendularea seismica si zborul meu planat in copacii dintre blocuri.
Mda jumatate de noapte fara vise m-a trezit in furtuna. Cealalta jumatate m-a rasfatat in zboruri, in plonjari si rasuciri in aer. Eram chiar fericita ca puteam zbura.

Nota: pentru ce avem noi oare, in criza pe care o strabatem, nevoie de o catedrala cocotata pe dealul arsenalului sau aiurea?! Nu inteleg fixatia asta careia i s-au dat si costuri: 400 milioane de euro! Mihaiu zicea aseara intre bine si rau, iar eu sint in asentimentul lui: cite azile, scoli, spitale mult mai necesare s-ar putea construi din aceasta suma?! Dar biserica a hotarit, lumpenproletarii au nevoie de mintuire si izbavire si de speranta unei vieti in alta lume. Amagiri prostesti pentru turma bolnava dar ascultatoare.

Umbra et Imago

eram datoare cu un articol despre spectacolul din silver church.
bunnn, scopul initial al prezentei mele acolo era sa vad cit de pregatit poate fi publicul roman pentru un spectacol fetis, goth, bdsm, asta in evaluarea unei piete deschise catre un produs artistic vestimentar in fapt o colectie pe care o am in cap cu influente, goth, industrial, fetis si sado-maso, dar m-a luat valul si m-am simtit extrem de bine.
buuun, am fost acolo cu oaie si ciocio, doi prieteni din gasca mea dar curind am facut grup comun cu piticu, oaie al lui si cu ioan, alias jolly (omul cu care am avut ceva foarte profund despre care el spune ca n-a fost nimic, personajulcucarenuamchefsamavadpentrucamaenervezsiriscsaimipierdcontrolu', numai ca trecerea timpului a cam estompat din nervii mei si chiar am fost la un nivel comportamental politicos)
ah, si m-am vazut si cu molotov care era si el pe acolo, si am baut un pic si cu draga de kati pe care am revazut-o dupa vreo 4 ani...ehe lume buna.
public: putini gotici, mai mult metalisti si niste industriali, ceva fetisisti si puzderie de curiosi.
organizare: iarasi carente la acest capitol, intre trupele de sustinere si concertul umbra et imago muzica electro depeche mode (ce or avea astia cu gothu nu stiu, poate sint fetis si io habar n-am...whatever) iar dupa concert si trupa de jonglerii cu foc si fete atirnatoare pe fringhii cica dans....wtf spectacol bdsm doar trei numere, aia legata cu calus si invirtita, ala legat si cu ceara fierbinte turnata pe piept si sfircu piercit?! nici un bici, niciun singe duhhh
umbra et imago, in fum si culoare si sunet, sincer, m-am tripat cu muzica.
eu si ciocio am fost singurele care dansam acolo si ne simteam extreeeem de bine
m-am unduit cu ochii inchisi intr-o transa dansata pe asta

si nah sezonul de concerte e de abia la inceput asa ca imi repar spatele inlocuindu-mi coloana vertebrala serios in carente dupa trafaleti si mutari, cu un bat de mop. (e mai usor de inlocuit cind se rupe)

asa de nani

un potemkin pe arcade fire


iar restul la muzichii

lecturi urbane in orasul inghetat

In squatu meu internetu a murit (habar n-am ce are, am restartat modem etc. noroc ca prietenii mei se muta curind si upcul de aici se va schimba cu rds). Butonez in telefon, sub paturica cu punga de cornulete cu gem si nuci linga mine.
Am avut o zi plina. De lume. Dupa diverse chestii rezolvate si o siesta de o ora (de refacere a coloanei- am inlocuit-o cu batu mopului si am asteptat sa se asimileze), am dat fuga la lecturile urbane.
Proiect lecturi urbane (amanunte pe orasulciteste.ro) de sensibilizare a omului hirsiit de viata, sa puna mina pe o carte, nu sa faca niste cornete pentru seminte din ea ci sa o citeasca cit circula cu metroul si sa o dea apoi mai departe.
Si ne-am strins asa vreo 50-60 cu tolbe de carti la subtioara si am purces la asaltu metroului si dupa o calatorie rotunda am imbogatit populatia cititoare. Peste 2 saptamini o mai facem o data ca ne-a placut. (foto aici - in nr 2 si nr 14 ma regasesc si eu si asimov si la stelian pavalache mai sint alte foto unde m-am spotuit de mai multe ori)
Si apoi am dat binete si pupaturi gastii in deja fu. M-am inarmat acolo, cu o surubelnita la bord, una consumata repede sa imi faca pofta si pentru control, unde am pupat alti oameni carora le-am facut un bericht scurt despre activitatile mele extra curriculare din ultima vreme.
Alta surubelnita.
Si gata.
Ah, ba nu. Doua chestiuni: exista cersetori vorbitori de germana care se plimba prin romana si am avut dreptate, travestitu acela de ieri e prostituata. L-am intilnit in drumul meu pe bulevardu inghetat. Se incalzea cu o cafea la coltu de la scala.
Acu bag somn de voie suspinind amarnic dupa internet la laptop: aveam chef de playlistu blogului, dar nah si celui mai luxos squat trebuie sa ii lipseasca ceva.
Noctem bonam evribadi.

de plictis

cind te plictisesti si nu mai ai chef sa iesi din casa in ciuda invitatiilor venite de la unii si de altii (draguti elevi si iubiti prieteni)
o solutie de ultim moment poate fi saitu noidoi, pe care poti abera big time
in momentul de fata sint o spargatoare de banci, android, killer in serie in timpul liber - la alegere
omul cica e cristi zero 2 sau ceva pe acolo
l-am sarit pe cristi zero 1 si cred ca apoi voi trece direct la cristi zero 10

PS: i-am aruncat in cap cu smoala si apa clocotita. isi luase o scara si vroia sa urce la mine in turn...nu a inteles cind i-am zis ca eu imi arunc doar ochii si nu mai vreau creieri prajiti...a dezertat dupa o ora jumate de asediu.
poate va intrebati de ce mai intru daca tot nu respect regula jocului de dating...pai cu cine sa ma amuz?! gindaci nu am prin casa sa le rup picioarele, paianjenul e hranit si gras, asa ca exersez pe unii si pe altii sa vad daca vreunu are rabdare cu nebunia mea. asta pina imi gasesc fratele cel geaman sa ne incepem relatia incestuoasa (ce naiba, doar v-am zis)
brb ma duc sa imi pun o vodca mica

capra crapa

La 4 dimineata in lista mea sint 4 sculati si o sculata. Io dorm. Sau nu. Pina si vacile fraiere si proaste cu curu mare si picioare subtiri dorm la ora asta. Habarn-au ce le asteapta! Daca ar fi fost vara as fi fost in lume si as fi vegheat. E iarna insa si in lume sint doar lupi. Lupii infometati ataca in haita. Las sa atace cireada, neinteresant! Asa ca mai bine aprind focul. Fac o tabla cu computadoru pina imi cad ochii in gura sa adorm, sa uit de visu cu ploaie, ciine pierdut, scara, buruieni si singe pe miini. Si unu care doarme si are un ochi in talpa, cu care ma fixeaza, are impresia paranoida ca s-au terminat barbatii si eu il urmaresc pe unde se vintura el, musai neaparat.
Ntztz niet! Nu esti greuceanu, mai baiete!

alta vineri

in metrou mi-am amintit:
am avut zilele trecute o intilnire cu un sobolan.
iesise dupa mincare, cred,
undeva pe la casa radio de sub un gard
si eu si el ne-am speriat reciproc.
eu, ca imi iesise exact la picioare
el, ca eram o bucata de carne prea mare!
femeia grasa de linga mine avea o alunita imensa pe obraz
semana cu un sobolan.
si nu, n-am fumat nimic, si oricum fumatul nu ma tripeaza
sint defecta, am imaginatie galopanta.

ps: am vazut doua tablouri misto la evenimentul asta din control

de nimic and waits

the piano has been drinking...not me