"The most terrifying fact about the universe is not that it is hostile but that it is indifferent; if we can come to terms with this indifference, then our existence as a species can have a genuine meaning. However vast the darkness, we must supply our own light." Stanley Kubrick

09.04.10

intr-o vineri

am facut un arc peste timp si m-am trezit in mijlocul unei zile frumoase de primavara mirosind copacii infloriti si verdele ierbii, ascultind concerte de pasari intre pauzele unui rammstein. pe o banca in cismigiu. cu doua degete, mina dreapta, smulgeam fuioare de vata din zahar si mi le indesam in gura, avind pe fata intiparit un zimbet timp de aduceri aminte. pentru o ora am avut iar o minunata virsta de 6 ani jumate...si fu bine, mai ales cind m-am stropit din cap pina in picioare cu apa tisnitoarei...asa ca si ochii, si parul, si fata, si esarfa, pantalonii, ghetele toate si-au potolit setea.

pe seara am adastat in control si mi-am descoperit un mizantropism intr-o criza galopanta. m-am trezit inconjurata de oameni muuulti si galagiosi, unii cunoscuti, cei mai multi nu si m-am simtit stranie si anacronica. un moment mi-am dorit sa fiu telepata, apoi mai bine nu, cel mai bine ar fi sa ma dizolv.

si gindurile iar erau trenuri expres si in flashuri am revazut secvente. cit de ciudat este sa constati ca prietenii buni ramin prieteni buni, chiar si dupa luni de nevorbit si nevazut. e bine ca relatiile sa inghete intr-un stadiu, sa le extrapolezi temporal intr-un moment in care firul se innoada si o revedere de 10 minute iti provoaca tot atita bucurie cit un drum de ani, pe care nu l-ai facut dar pe care ti-l poti imagina frumos, pentru ca uritul nu s-a intimplat.

am umblat prin librarii cautind un autor si niste carti. am gasit autorul nu am gasit decit una dintre...frustrant sa vezi portofelul subtire si sa numeri exemplarele din raft, gindind...cumpar saptamina viitoare...chiar nu stiu cum am cheltuit atitia bani intr-o saptamina...trebuie sa maninc mai putin, sa fiu mai putin comoda (taxiul costa, dah!), sa am mai putine pofte, iar haine, fato ai destule...mai bine steal this book.

mi-e dor de oti, mi-e dor de fishku, mi-e dor de somn cuibarit, mi-e dor de dans si mi-e dor de lucruri apuse...parca imi vine iar sa ma ascund departe de lume dar ma gindesc ca inexorabil sint impinsa sa traiesc mai departe si ca miine va fi o noua zi in care respiratia trebuie sa se intimple, inima trebuie sa bata si creierul sa sinapseze.

ma duc sa ma plimb...

Keine Kommentare:

Kommentar veröffentlichen