Citeodata, ma refugiez in vizuina si atunci spatiul fizic se rastringe la 9 mp, ba mai mult la dimensiunile patului. In pat fumez, maninc, beau, lucrez, inconjurata de carti, muzica, luminari, diverse obiecte inclusiv telefon, toate aflindu-se nu mai departe de lungimea unui brat. In rastimpuri, ma ridic sa aranjez perne, paturi care fug, se incretesc, pentru ca, am remarcat eu, nici cind citesc nu stau locului. Ma gindeam ca daca cineva m-ar urmari s-ar amuza copios vazind diversele pozitii, de la echer cu picioarele pe pereti pina la fetus, cu treceri gimnastice din cele mai ciudate.
Deschid fereastra, vara mai mult decit iarna si las cerul sa intre in camera si atunci am senzatia ca ma aflu pe o corabie, undeva suspendata intre cer si pamint, intre vis si realitate.
Keine Kommentare:
Kommentar veröffentlichen