expo Sorin Nainer

Am reusit dupa o zi de alergatura in toate colturile capitalei sa intru pe Calea Victoriei: o Calea Victoriei in alb si negru, prin ferestre bidimensionale intrezarind tridimensionalitatea unor colturi inedite, cunoscute dealtfel, dar surprinse din unghiuri neprivite inca. O strada unde amintirile vorbesc.
Stiam expozitia, asa cum stiam si autorul ei. Ce am descoperit nou? Sau de ce am vrut s-o revad? Simplu. Imi place sa revad lucrurile care imi plac si pe cei care sint legati de ele. Pentru ca descopar noi ipostaze, le pot da alte valente, se redimensioneaza si se aseaza totul intr-o alta lumina.
Timp de o luna o puteti cutreiera si voi insotiti de o ceasca cu ceai, la etajul 2 in cladirea care adaposteste Teatrul Act, bineinteles pe Calea Victoriei.
PS: Acum, ma gindesc ca as fi vrut sa pot avea intr-o astfel de fereastra si casa copilariei mele. Poate as fi urit mai putin casa poporului si cartierul 13 septembrie.