prin galerii

prin galeriile de arta bucurestene nu am mai fost de ceva vreme.
asa ca azi am vrut sa dau o raita.
la caminul artei este anuntata o expozitie a studentilor de la unarte care la ora 13 ne ofera o usa inchisa iar prin vitrina prafuita nu lasa sa se intrevada mare lucru.
ceva mai jos pe strada academiei se pregateste un vernisaj pentru ora 19. si voila cum primaria se ingrijeste de fatada, caci un vajnic lucrator a ingradit intregul trotuar aferent pentru renovare.
salonul sticlei 2011 de la galeria orizont a fost interesant, cu exceptia a doua lucrari, tot ceea ce am vazut ne-a incintat si pe mine si pe fiica-mea.
dupa ilfoveanu nu m-a innebunesc deci l-am sarit cu gratie
asisderea prin galateca am trecut cu viteza luminii neretinindu-ne atentia decit un singur tablou al unei artiste germane din expozitia de grup de acolo
la simeza doua doamne spalau grundlich vitrinele preagatind vernisajul din seara aceasta.
cum nu sint un fan vernisaje (nu imi plac nici piscotarii si avind resentimente puternice vizavi de sfornaielile criticilor de arta, voi astepta citeva zile pentru a vizita expozitiile.
am mai fi vrut galeria de arta digitala si pavilionul unicredit dar m-am ales cu doua basici imense la piciorul incins in sanda, asa ca ne-am lasat inghitite de sarpele din tuneluri, o alegere buna si in fata ploii.
nu am putut sa nu remarc ceea ce se pregatea in pasajul universitatii, un eveniment al studentilor de la scenografie unarte. voi vedea daca va ramine happening sau va avea continuitate si in zilele ce vin.

asa ca va urma.
cu concluzii la final

o fata noua

orasul meu are, si prevad prin secoli a lui inaltare!
a rasarit un mindru carol I calare pe armasar, supradimensionat in fapt si detaliu.
a mai rasarit un santier la coada disparuta a ecvestrei personificari domnesti de la universitate. dealtfel toate personajele din marmura si bronz s-au mutat in sir indian in parcul izvor.
biblioteca nationala a capatat culoare si forma in fatada pe cheiul dimbovitei.
spitalul coltea arata de parca ieri a fost inaugurat
si inca un mall de lux a incununat sirul de margaritare de pe tichia chelului, chiar in buricul tirgului.
in rest, sosele suspendate isi continua tiriitul reptilian iar cladiri marginase ale altor artere viitoare se transforma in praf si pietre.
lebedele, ratele si paunii au plecat la iernat cedind cismigiul stolurilor de ciori.
in rest sanatate si virtute, dragii mei.

cit despre mine, eu astept curatenia de primavara pentru ca duhoarea urinei emanata de trotuarul universitar (si nu numai pe acolo) si a rahateilor prinsi sub talpa bocancului drept, (pentru ca nu e asa?! o zina a cacatelului nu exista!) imi inunda canalele olfactive si ma impiedica sa am sentimente frumoase fata de urbea natala.

Arbeit und ein bißchen Kunst

zilele acestea de vara mi-au prilejuit o escapada lucrativa la ciolpani.
unde isi are casa un om deosebit pe care il pretuiesc.
si unde mi-am pus in miscare creierasul si in ciuda unei panici de o jumatate de ora (pentru ca nu am mai pictat de multisor, ca nah suprafata alba si goala imi inspira de multe ori panica, si degeaba am in cap desene si culori daca nu reusec sa le arat lumii) a iesit ceva frumos.
dragilor va prezint cu mindrie obloanele de la casa lui dobro, desenate de mine, lucrate de timplari din brad masiv, vopsite de mine si de dobro, montate in balamale din fier batut, si in final pictate la liber de minutele astea doua. am conlucrat foarte bine cu propietarul asa ca asta spune multe.
pentru ca va spun un mic secret: daca am parte de un client ursuz si nasol, nici ceea ce fac nu iese bine! deh, sint o fire de artist capricios si influentabil.

Hello Life

Cum intimplarea face sa fi dormit azi-noapte la tara, dimineata mi-a fost verde si vie. Asa ca pe drumul spre magazinul din sosea am respirat adinc, am fost cu toate simturile pe receptie si am lasat gindurile sa zboare.

De citeva zile experimentez ginduri legate de viata si moarte. Ma tot gindesc la destin, intimplare, determinari, spirit, constiinta, valori morale. Stuff like that.
Si bineinteles sondind totodata si alcatuirea mintii mele asa cum o fac de mai multi ani incoace. Caci, ce poate fi mai interesant si surprinzator in acelasi timp ca descoperirea de sine.

Aseara am vizionat un film "Afterwards" destul de usurel ca subiect dar care puncta pe alocuri niste adevaruri. Cit de efemeri sintem totusi, cit de fragili in efemeritatea aceasta, si cum in agitatia complexa a vietuisticii incarcate in care ne aruncam cu capul inainte pierdem o esenta: "Miracolul vietii este in prezent!"
Nu in trecut pentru ca ce e trait nu il poti folosi decit ca invatatura, nu in viitor pentru ca nu stii ce iti rezerva intimplarea. Chiar daca alegerile pe care le faci in fiecare moment al vietii au un rol determinant in viitor, hazardul isi poate spune nu o data, cuvintul.
Mesajul este simplu: traieste frumos fiecare clipa, bucura-te de miracolul vietii si imparte-l cu cei din jur, mai ales cu cei dragi. Alege bunatatea si dorinta de a face bine, de a darui fericire si dragoste. E simplu dar cit de complicat in acceptare. Pentru ca ne cramponam in ginduri meschine sau pentru ca ne este teama sa traim.

Daca

Nu ar fi muzica, viata mea ar fi infinit mai saraca.
Si daca nu ar fi ai mei, cei doi blonzi cu care sa iubesc aceasta muzica, din saracimea vietii nu ar ramine nici macar pulbere in vint.
Daca as sta bine sa ma gindesc, dincolo de materialul vietii redus la pulberi, important ramine sentimentul.
Sentimentul respiratiei in muzica.

Nu stiu de ce atita zbatere inutila si goana care scurteaza cu fiecare secunda drumul.
Daca ne-am opri o secunda pe zi, sa ascultam muzica din noi, am constientiza cit de minunati sintem.

1 iunie

La multi ani copilului din noi!

Dilema de luni

Nu stiu altii cum sint, dar eu, cind ma uit la imbecilitatea fudula si nesimtita a concetatenilor mei ma apuca o stare amestecata de sila si mila si socot ca trebuie sa fiu muscatoare si rea, scuipindu-le in fata dispretul resimtit.
Incepind cu mimozele cu creierul cit nuca de care ma lovesc in cluburi, terase, metrou si terminind cu vecina Ionela care a venit sa ma intrebe daca mobila stationata pe hol e a mea. Venise vineri si vecina de linga lift cu aceeasi intrebare
De o luna sta mobila aia acolo, si eu m-am impiedicat de ea simbata noaptea la 3 cind am ajuns in vizuina urcind 10 etaje pe intuneric.
Presupun ca babele blocului au facut colocviu si au conchis: mobila tre sa fie a nebunei aleia tunsa ca un barbat, care asculta muzica urlatoare si tacane la masina tot timpul. Asa ca au sunat la usa.
Am pus azi un mare bilet:
MOBILA DE PE HOL NU IMI APARTINE!
NU MAI DERANJATI!
PS: Sper sa pot pleca in Cuba. Cel putin acolo imbecilismul va fi in alta limba pe care eu nu o inteleg prea bine.

somn

wow

am urcat in zelist...ce dragutz...sint pe pozitia o mie o suta nouazeci si opt ....
si bondage

punk

azi am avut chef sa fiu punk (m-am saturat de prostia, intoleranta, cacatul si mizeria din jur)
azi sint furioasa
si mp3playerul meu a decedat subit asa ca mi-am pus muzica din el alaturi
Terror Art - singura trupa romaneasca cu adevarat punk (ceva mai post)
Fischer-Z - o trupa engleza de inceputuri in care punk-ul, new wave-ul si ska-ul fac un mix care mie imi aminteste de anii in care o ascultam, anii de gratie 80 (81-85) - dupa aceea am fost casnica, mama si gospodina si am devenit oarescum responsabila, cica - 
o dedic celor cu bocancii in gura opresiunii

blank

la cap. E weird, e cu febra, e cu diverse coincidente bizare. In 24 de ore am avut flash-uri de memorie ale unor amintiri pe care le-am vrut ingropate. Cineva si apoi ceva mi le-a readus in cap. Asa un soi de blair witch project personal.
Voi face o pauza de scris. Imi pare rau.

...

Ce poti spune cind auzi despre moartea unui om pe care l-ai cunoscut?!
Ilias a murit.
The Blu'zz nu va mai fi ce a fost. Poate nu va mai fi deloc.
Amintirile mele de acolo variaza intre stari de foarte bine, veselie si multa amaraciune.
Omul face locul. Omul nu mai este. Odata cu el moare si locul.

despre daruire

De ce atunci cind dam asteptam ceva in schimb?! Nu trebuie sa plecam de la aceasta premiza. Unii poate sint incapabili sa daruiasca ceva sau nu sint dispusi s-o faca atit cit vrem noi sa primim, noi care cuantificam cit dam noi insine. A darui timp, energie, dragoste, intelegere, compasiune nu se cuantifica si nu ar trebui sa astepti decit bucuria ca le-ai daruit. Ni le daruim unii altora, atita vreme cit simtim ca lucrul acesta ne face fericiti. Cind ajungem nefericiti mai bine renuntam, pentru ca ori noua ne lipseste capacitatea de a darui neconditionat ori dam atit de mult incit celalalt este sufocat si fuge.

despre fericire

Pe unii ii fericeste un portofel plin, o masina noua, cei 4 pereti care se fac 40 si nu sint fericiti pe deplin pentru ca vor mai mult, jinduiesc sa aiba din ce in ce mai mult, eventual mai mult ca vecinu. Uita ca fericirea e simpla in acelasi timp umila si inaltatoare. Nu avem decit un trup pe care nu trebuie decit sa il tinem in viata si atit. Toata fericirea asta data de material poate pieri intr-o clipa. Nu e eterna si este uneori stresanta. Gonind dupa a avea ei uita ca trebuie sa fie. Devin rapace, egoisti, sumeti, EU inlocuieste NOI. Am cunoscut astfel de indivizi si am incercat sa le explic cit rau isi produc lor insisi dar orbirea era dincolo de putinta de vindecare.
Pacat.

intilnire de gradul 3

eram ieri, in taxi, la semaforul din piata charles de gaulle. cind aud taximetristul: "ia uitati doamna! Basescu e linga noi." ma uit dupa neagra - girofar si vad argintiu - logan si basescu in camasa la volan. "sa traiti domnu presedinte!" coboara taximetristu geamul si saluta. ni se raspunde de alaturi. am inceput sa zimbesc si mi-am aprins o tigara. se aude din logan: "cum merge taximetria?" "prost, suna raspunsu, faceti ceva cu astia de la pelican ca ne iau clientii" "nu prea aveti clienti" "nu" zice taximestru. oscilam intre a pastra tacerea sau a spune ceva. ar fi fost nepoliticos mai ales ca ma luase cu buna seara doamna. trag un fum si completez: "e criza, oamenii prefera metroul, cind nu e in greva" nu se auzi nici o replica ci dadu din cap jumate a aprobare jumate a salut. semaforul se facu verde. demara si pleca inaintea noastra. in spatele lui BMW-ul negru cu doi gealati il urmau. taximetristul frenetic era deja cu mina pe telefon. era entuziasmat.
Ce iti e si cu populismu asta!

sintem bine

si asta este cel mai important lucru...recomandarile medicului super specialist:
mai putin stress si o bataie cu zapada ca tratament!
eu sint linistita si ma pot apuca de treburile si planurile mele pentru 2010.

...

Lhasa de Sela nu mai este

bilant 2009

sint cheauna. trezita de la 3 jumate dupa 4 ore de somn, dau gata ultimile huse si draperii pentru noul look al Controlului. am avut un an muncit pentru placerea mea, intr-o anarho-boemie care mi-a mers la inima. am facut chestii "fabricate" misto pe care le poarta prietenele si cunostintele mele. am bifat o lunga dragoste cu marea, o alta dragoste cu Viena. am cunoscut multi oameni noi. am o foarte buna prietena, punkista mea draga, am un foarte bun prieten, boemul meu drag! copiii sint ok, parintii asisderea, imi lipseste surioara cea japonezita de 2 ani incoa, dar sper s-o revad curind. inima imi e acolo unde trebuie, ceva mai linistita, piticii sint mai tot timpul anesteziati cu muzica si bere, deci n-au chef de razmerite, lilith ce mai da o raita pe afara, dar o las sa isi faca mendrele ca nu-mi place s-o stiu morocanoasa. ce ar mai fi?! un an inceput prost s-a dovedit foarte bun in final, si ma iubesc din ce in ce mai mult. Sa auzim numai de bine!
PS: Diseara petrecere necontrolata in CONTROL! Yeei

ochelari noi

am ochelari noi, ca nah, trebuia!
si doua perechi una retro style, asa masculini, rame negre de scandal, dupa cum zicea oti 50's-60's a la mastroiani.








si una de lucru, cind citesc, cos sau fac chestii delicate...curat harry potter.

musai

vreau sa vad acest film AVATAR
cameron si actiune si animatie si efecte si si multe vreau sa il vad, nah!