hmmm

intre timp recitind articolul de mai jos, mi-am dat seama ca analiza este incompleta.
sentimentul ala ciudat de normal dublat de angoase inchipuite fu simbata/duminica.
astazi am alte sentimente.
pe deoparte exista unul ancorat in traditia stereotipa care ma obliga sa fac vizite protocolare, sa urez una alta, iar altul legat de nedumirea unei revelatii, de parca ar trebui sa existe aceste ocazii pentru a te bucura de oamenii din jurul tau.
incetind la un moment dat, sa cred in omul care inviie de doua ori pe an la date aleatorii,
am hotarit de astazi sa ma folosesc de fiecare prilej al rasaritului de soare sa spun:

adevarat am inviat, adevarat ati inviat si azi oamenii mei!

senzatii

am avut un sentiment straniu de normalitate in acest sfirsit de saptamina.
pentru prima oara in multi ani m-am simtit responsabila, mama si oarecum nevasta. curatenie, gatit, spalat, pus masa, discutii la cafea si tigara cu fostul sot, servit prinz de duminica/pashte, filme si netuit cu fiica-mea ... cam asta a fost programul.
nu stiu de ce, dar m-au tot urmarit niste umbre si senzatia ca imi lipseste ceva, poate fiul meu care a absentat de la reuniunea de familie?!
si aceasta, dar si o impresie ciudata ca am uitat acasa ceva pe foc, ca nu am hranit ciinele (ciinele meu a murit acum 5 ani), ca vor veni furtuni, hoti, cutremure si eu nu sint pe faza.
ciudat foooarte ciudat

paste?!

ca de obicei ma "distreaza" asaltul asupra supermarketurilor in preajma sarbatorilor.
de multa vreme chestia asta cu pastele, craciunul, revelionul ma lasa rece si umplutul burdihanelor pina aproape de crapare cu muulta mincare si multa bautura, la un moment dat imi da o stare de dezgust total.
un weekend normal va fi pentru mine, pe care il voi petrece cu fiica-mea si eventual si cu fii-miu daca imi va raspunde la telefon. parintii ii vad luni. si in rest the hunting season is open:
filme, concerte, carti, parc, eventuale socializari daca voi considera ca este cazul.