in mine
in trecutul care este prezent prin constanta existentei lui in realitatea mea.
ne-am spus mai multe despre noi decat ne-am spus in 5 ani de cand ne cunoastem.
dorinta de a-l mangaia si de a-i alunga durerea si licarirea zambetului usor ironic din ochiul dureros.
nu pot sa uit ca l-am iubit chiar daca a fost cat un falfait de pleoapa peste ochii albastri.
mi-au placut intotdeuna jocurile nostre jumatate serioase, jumatate ironice si nonsalanta acida care ii mascheaza fricile.
instinctul meu de femeie-mama care ma face sa-l protejez.
si acele trei secunde cat m-am cuibarit in bratele lui.
totul este pretios si inseamna viata
my fucked up life...uneori
16.03.12
25.05.11
prin galerii
prin galeriile de arta bucurestene nu am mai fost de ceva vreme.
asa ca azi am vrut sa dau o raita.
la caminul artei este anuntata o expozitie a studentilor de la unarte care la ora 13 ne ofera o usa inchisa iar prin vitrina prafuita nu lasa sa se intrevada mare lucru.
ceva mai jos pe strada academiei se pregateste un vernisaj pentru ora 19. si voila cum primaria se ingrijeste de fatada, caci un vajnic lucrator a ingradit intregul trotuar aferent pentru renovare.
salonul sticlei 2011 de la galeria orizont a fost interesant, cu exceptia a doua lucrari, tot ceea ce am vazut ne-a incintat si pe mine si pe fiica-mea.
dupa ilfoveanu nu m-a innebunesc deci l-am sarit cu gratie
asisderea prin galateca am trecut cu viteza luminii neretinindu-ne atentia decit un singur tablou al unei artiste germane din expozitia de grup de acolo
la simeza doua doamne spalau grundlich vitrinele preagatind vernisajul din seara aceasta.
cum nu sint un fan vernisaje (nu imi plac nici piscotarii si avind resentimente puternice vizavi de sfornaielile criticilor de arta, voi astepta citeva zile pentru a vizita expozitiile.
am mai fi vrut galeria de arta digitala si pavilionul unicredit dar m-am ales cu doua basici imense la piciorul incins in sanda, asa ca ne-am lasat inghitite de sarpele din tuneluri, o alegere buna si in fata ploii.
nu am putut sa nu remarc ceea ce se pregatea in pasajul universitatii, un eveniment al studentilor de la scenografie unarte. voi vedea daca va ramine happening sau va avea continuitate si in zilele ce vin.
asa ca va urma.
cu concluzii la final
asa ca azi am vrut sa dau o raita.
la caminul artei este anuntata o expozitie a studentilor de la unarte care la ora 13 ne ofera o usa inchisa iar prin vitrina prafuita nu lasa sa se intrevada mare lucru.
ceva mai jos pe strada academiei se pregateste un vernisaj pentru ora 19. si voila cum primaria se ingrijeste de fatada, caci un vajnic lucrator a ingradit intregul trotuar aferent pentru renovare.
salonul sticlei 2011 de la galeria orizont a fost interesant, cu exceptia a doua lucrari, tot ceea ce am vazut ne-a incintat si pe mine si pe fiica-mea.
dupa ilfoveanu nu m-a innebunesc deci l-am sarit cu gratie
asisderea prin galateca am trecut cu viteza luminii neretinindu-ne atentia decit un singur tablou al unei artiste germane din expozitia de grup de acolo
la simeza doua doamne spalau grundlich vitrinele preagatind vernisajul din seara aceasta.
cum nu sint un fan vernisaje (nu imi plac nici piscotarii si avind resentimente puternice vizavi de sfornaielile criticilor de arta, voi astepta citeva zile pentru a vizita expozitiile.
am mai fi vrut galeria de arta digitala si pavilionul unicredit dar m-am ales cu doua basici imense la piciorul incins in sanda, asa ca ne-am lasat inghitite de sarpele din tuneluri, o alegere buna si in fata ploii.
nu am putut sa nu remarc ceea ce se pregatea in pasajul universitatii, un eveniment al studentilor de la scenografie unarte. voi vedea daca va ramine happening sau va avea continuitate si in zilele ce vin.
asa ca va urma.
cu concluzii la final
01.05.11
gata
a fost un an dens pe parcursul caruia am trait intens. 25 de zile cit un an. 1 an cit o viata. dar nu vorbim despre. secret life, secret love, secret pain. now, just moving forward in the open and hope for the better.
doar ii multumesc ca exista si a fost si pentru mine.
doar ii multumesc ca exista si a fost si pentru mine.
15.04.11
e bine
inconjurata de materiale care nasc idei, ma simt bombardata. dar e bine totusi, zic eu. daca apuc sa fac un pic de ordine si disciplina. imi place la mine in vizuina. o placere egoista pe care nu doresc sa o impart cu nimeni.
borcanul cu dulceata de nuci verzi, ceaiul negru si ciocolata cu menta.
si doar eu stirnesc valuri de aer cind cu miscari alene lucrez, fumez sau ma dezmortesc.
uitasem cit este de bine singura!
borcanul cu dulceata de nuci verzi, ceaiul negru si ciocolata cu menta.
si doar eu stirnesc valuri de aer cind cu miscari alene lucrez, fumez sau ma dezmortesc.
uitasem cit este de bine singura!
06.01.11
Fara comentarii
Plec intr-o alta directie, intr-o alta lume, intr-un alt timp.
De fapt acum sint inca vegetativa. Intr-o zeama de ginduri, de idei, de proiecte pe care le mustesc.
Am lasat in urma un fel de trecut care are dimensiunea unei istorii paleozoice, ale carui semne imi sint intiparite adinc in interior.
Ma simt ca un astronaut care se pregateste de calatoria pe o alta planeta. A invatat, a repetat in simulator, cunoaste cu ce se va confrunta dar in acelasi timp este constient ca va avea si surprize. Si le asteapta respirind calm.
E drept ca iarna, sint ca un animal in hibernare, stau, triez, sortez, astept explozia si efervescenta si ma inarmez cu rabdare pentru a le savura pe deplin.
Si simt ca am tot timpul din lume pentru a le trai.
Este bine.
De fapt acum sint inca vegetativa. Intr-o zeama de ginduri, de idei, de proiecte pe care le mustesc.
Am lasat in urma un fel de trecut care are dimensiunea unei istorii paleozoice, ale carui semne imi sint intiparite adinc in interior.
Ma simt ca un astronaut care se pregateste de calatoria pe o alta planeta. A invatat, a repetat in simulator, cunoaste cu ce se va confrunta dar in acelasi timp este constient ca va avea si surprize. Si le asteapta respirind calm.
E drept ca iarna, sint ca un animal in hibernare, stau, triez, sortez, astept explozia si efervescenta si ma inarmez cu rabdare pentru a le savura pe deplin.
Si simt ca am tot timpul din lume pentru a le trai.
Este bine.
27.12.10
mos craciun
mi-a adus anul asta un tatuaj...
adica nah, intr-un final apoteotic imi voi face un tatuaj pe care il primesc cadou de la fiimea si fiimiu :D
the eye of my dragon
adica nah, intr-un final apoteotic imi voi face un tatuaj pe care il primesc cadou de la fiimea si fiimiu :D
20.11.10
o fata noua
orasul meu are, si prevad prin secoli a lui inaltare!
a rasarit un mindru carol I calare pe armasar, supradimensionat in fapt si detaliu.
a mai rasarit un santier la coada disparuta a ecvestrei personificari domnesti de la universitate. dealtfel toate personajele din marmura si bronz s-au mutat in sir indian in parcul izvor.
biblioteca nationala a capatat culoare si forma in fatada pe cheiul dimbovitei.
spitalul coltea arata de parca ieri a fost inaugurat
si inca un mall de lux a incununat sirul de margaritare de pe tichia chelului, chiar in buricul tirgului.
in rest, sosele suspendate isi continua tiriitul reptilian iar cladiri marginase ale altor artere viitoare se transforma in praf si pietre.
lebedele, ratele si paunii au plecat la iernat cedind cismigiul stolurilor de ciori.
in rest sanatate si virtute, dragii mei.
cit despre mine, eu astept curatenia de primavara pentru ca duhoarea urinei emanata de trotuarul universitar (si nu numai pe acolo) si a rahateilor prinsi sub talpa bocancului drept, (pentru ca nu e asa?! o zina a cacatelului nu exista!) imi inunda canalele olfactive si ma impiedica sa am sentimente frumoase fata de urbea natala.
a rasarit un mindru carol I calare pe armasar, supradimensionat in fapt si detaliu.
a mai rasarit un santier la coada disparuta a ecvestrei personificari domnesti de la universitate. dealtfel toate personajele din marmura si bronz s-au mutat in sir indian in parcul izvor.
biblioteca nationala a capatat culoare si forma in fatada pe cheiul dimbovitei.
spitalul coltea arata de parca ieri a fost inaugurat
si inca un mall de lux a incununat sirul de margaritare de pe tichia chelului, chiar in buricul tirgului.
in rest, sosele suspendate isi continua tiriitul reptilian iar cladiri marginase ale altor artere viitoare se transforma in praf si pietre.
lebedele, ratele si paunii au plecat la iernat cedind cismigiul stolurilor de ciori.
in rest sanatate si virtute, dragii mei.
cit despre mine, eu astept curatenia de primavara pentru ca duhoarea urinei emanata de trotuarul universitar (si nu numai pe acolo) si a rahateilor prinsi sub talpa bocancului drept, (pentru ca nu e asa?! o zina a cacatelului nu exista!) imi inunda canalele olfactive si ma impiedica sa am sentimente frumoase fata de urbea natala.
26.10.10
24.10.10
Iar probleme?!
In ultima vreme am probleme cu somnul. Sint nopti in care nu pot dormi sau dorm mult prea putin si sint nopti ca aceasta trecuta cind ma culc la ora 8 seara si ma trezesc la 7 dimineata. Cred ca s-au dus noptile cu somn de 8 ore profund si regulat. De cele mai multe ori visez agitat, aglomerat, nelinistit.
Intindeam rufe, dupa ce spalasem si albe si negre in cele doua masini. Era deja seara cind faceam asta si luasem al doilea cos cu rufe sa il duc in curte. Cobor cele doua trepte din fata usii si aproape ma impiedic de ciinele meu negru care zacea intins, cu botul deschis din care se scurgea un lichid rosiatic si spumos. Aproape imediat o aud pe fiica-mea strigindu-ma cu disperare si panica: "Mama, mama vino repede cred ca Tztz moare!"
Las cosul si alerg. Pisica si ea intinsa pe podea se zbatea in convulsii, din bot scurgindu-se acelasi lichid. Cineva ne otravise animalele. Dar cine avea ceva cu noi, cu mine?! Doar nu cumva nevasta cea geloasa?! Ma duc in casa, iau telefonul. Sun, imi respinge apelul. Mai sun o data, iar. Ii scriu un mesaj: "URGENT! Trebuie sa vorbim!" Peste citeva minute primesc raspunsul: "Bine, vin la tine."
Si a venit.
"Cineva mi-a otravit animalele! A aflat nevasta-ta de noi?!"
"Nu stiu, nu cred, ar fi facut scandal, o cunosc."
"Dar cine atunci?! Mi-e frica!"
"Stai linistita! Incuie usa si stai linistita! Ma suni daca se intimpla ceva"
"Dar unde pleci?"
"Stii ca trebuie, nu pot ramine!" si a plecat.
Am inchis usi, ferestre, am bagat si celalalt ciine in casa si mi-am vazut de treaba cu inima cit un purice.
Peste citava vreme, aud soneria. Ma duc la usa, o bruneta inalta suna de zor.
"Cine e?"
"Trebuie sa vorbim. Esti in pericol! Vrea sa te omoare. Deschide sa intru. Nu trebuie sa stie ca sint aici!"
"Cine?"
"EL. El vrea sa te omoare!"
Deschid usa si in casa navaleste bruneta cea necunoscuta.
"Care EL vrea sa ma omoare?!"
"Cum care el?! Barbatul meu si amantul tau!"
"Nu te cred! Aberezi!"
"Ha! Aberez, ia uita-te aici!" si imi arata incheieturile vinete ale miinilor si urme rosii in jurul gitului.
"Ma chinuie. A innebunit, azi a incercat sa ma stringa de git!"
"Dar cum?!" biigui eu prabusindu-ma pe un scaun. "Nu inteleg. Si tu de unde stii de mine? Cum ai ajuns aici?"
"L-am urmarit. Si de voi doi stiu de ceva vreme"
Ma ridic si fata in fata cu bruneta, nevasta-sa, o privesc. E frumoasa, mai frumoasa ca mine.
"Bine. Multumesc ca ai venit sa ma avertizezi. Dar acum cred ca trebuie sa pleci" zic si ma intorc spre usa.
"Inca nu! Inca nu ne-am incheiat socotelile, vipera ce esti!" aud eu in spatele meu si in aceeasi clipa simt degete infigindu-mi-se in par. In citeva secunde ma trezesc aruncata pe masa si cu femeia peste mine iar miinile ei, in jurul gitului meu, ma stringeau cu putere.
"Nenorocito! Sa-l lasi in pace, nenorocito! Ca e al meu!"
N-am mai auzit, ce a mai zis pentru ca mi-am pierdut cunostinta.
Cind mi-am revenit ma aflam intr-un sac legat la gura si in jurul meu numai apa. Incep sa ma zbat, ma dezleg si cu ultimile forte, inot catre suprafata apei sa ma salvez. Si lacoma deschid gura sa respir aerul curat.
Hmm, cind m-am trezit de dimineata am inceput sa ma intreb: ce chestii au declansat un asemenea vis?! Fotografiile cu ciinele meu care a murit acum 7 ani, cu fosti prieteni. Sentimentele de culpabilitate incercate fata de unii... Nu stiu. A fost ceva de genul amintirile ma rascolesc mai ales ca nu stiu sa inot si sigur m-as fi inecat daca totul ar fi fost real.
Bottom line, totul e in creieras iar eu ar trebui sa ma odihnesc, nu sa visez neveste inselate.
Intindeam rufe, dupa ce spalasem si albe si negre in cele doua masini. Era deja seara cind faceam asta si luasem al doilea cos cu rufe sa il duc in curte. Cobor cele doua trepte din fata usii si aproape ma impiedic de ciinele meu negru care zacea intins, cu botul deschis din care se scurgea un lichid rosiatic si spumos. Aproape imediat o aud pe fiica-mea strigindu-ma cu disperare si panica: "Mama, mama vino repede cred ca Tztz moare!"
Las cosul si alerg. Pisica si ea intinsa pe podea se zbatea in convulsii, din bot scurgindu-se acelasi lichid. Cineva ne otravise animalele. Dar cine avea ceva cu noi, cu mine?! Doar nu cumva nevasta cea geloasa?! Ma duc in casa, iau telefonul. Sun, imi respinge apelul. Mai sun o data, iar. Ii scriu un mesaj: "URGENT! Trebuie sa vorbim!" Peste citeva minute primesc raspunsul: "Bine, vin la tine."
Si a venit.
"Cineva mi-a otravit animalele! A aflat nevasta-ta de noi?!"
"Nu stiu, nu cred, ar fi facut scandal, o cunosc."
"Dar cine atunci?! Mi-e frica!"
"Stai linistita! Incuie usa si stai linistita! Ma suni daca se intimpla ceva"
"Dar unde pleci?"
"Stii ca trebuie, nu pot ramine!" si a plecat.
Am inchis usi, ferestre, am bagat si celalalt ciine in casa si mi-am vazut de treaba cu inima cit un purice.
Peste citava vreme, aud soneria. Ma duc la usa, o bruneta inalta suna de zor.
"Cine e?"
"Trebuie sa vorbim. Esti in pericol! Vrea sa te omoare. Deschide sa intru. Nu trebuie sa stie ca sint aici!"
"Cine?"
"EL. El vrea sa te omoare!"
Deschid usa si in casa navaleste bruneta cea necunoscuta.
"Care EL vrea sa ma omoare?!"
"Cum care el?! Barbatul meu si amantul tau!"
"Nu te cred! Aberezi!"
"Ha! Aberez, ia uita-te aici!" si imi arata incheieturile vinete ale miinilor si urme rosii in jurul gitului.
"Ma chinuie. A innebunit, azi a incercat sa ma stringa de git!"
"Dar cum?!" biigui eu prabusindu-ma pe un scaun. "Nu inteleg. Si tu de unde stii de mine? Cum ai ajuns aici?"
"L-am urmarit. Si de voi doi stiu de ceva vreme"
Ma ridic si fata in fata cu bruneta, nevasta-sa, o privesc. E frumoasa, mai frumoasa ca mine.
"Bine. Multumesc ca ai venit sa ma avertizezi. Dar acum cred ca trebuie sa pleci" zic si ma intorc spre usa.
"Inca nu! Inca nu ne-am incheiat socotelile, vipera ce esti!" aud eu in spatele meu si in aceeasi clipa simt degete infigindu-mi-se in par. In citeva secunde ma trezesc aruncata pe masa si cu femeia peste mine iar miinile ei, in jurul gitului meu, ma stringeau cu putere.
"Nenorocito! Sa-l lasi in pace, nenorocito! Ca e al meu!"
N-am mai auzit, ce a mai zis pentru ca mi-am pierdut cunostinta.
Cind mi-am revenit ma aflam intr-un sac legat la gura si in jurul meu numai apa. Incep sa ma zbat, ma dezleg si cu ultimile forte, inot catre suprafata apei sa ma salvez. Si lacoma deschid gura sa respir aerul curat.
Hmm, cind m-am trezit de dimineata am inceput sa ma intreb: ce chestii au declansat un asemenea vis?! Fotografiile cu ciinele meu care a murit acum 7 ani, cu fosti prieteni. Sentimentele de culpabilitate incercate fata de unii... Nu stiu. A fost ceva de genul amintirile ma rascolesc mai ales ca nu stiu sa inot si sigur m-as fi inecat daca totul ar fi fost real.
Bottom line, totul e in creieras iar eu ar trebui sa ma odihnesc, nu sa visez neveste inselate.
23.10.10
Cioburi
Intr-un caleidoscop pe care il invirt intre degete, imi zimbesc amintiri. Fetita cu privirea candida, adolescenta cu hohote vesele si tinara femeie/mama cu surisuri tainice. Sint eu. Si ma uit la mine cu tot atitea chipuri. Nu 1000. Ceva mai putine. Si toate imi rasuna in suflet cintindu-mi viata.
Abonnieren
Posts (Atom)