Eu si Bulgakov

Lemnele troznesc vesel iar flacarile din semineu, alunga umbrele intunericului imbracind in luciri rosiatice camaruta modesta. Asezat la masa de lucru, Maestrul scrie, iar scirtiitul penei acompaniaza suierul vintului ce razbate prin ferestrele aburite de octombrie.
Din fotoliul in care sta aplecata, peste soseta ce cu delicatete o cirpeste, Margareta priveste duios catre barbatul pe care il adora.
Dupa un timp, obosite miinile ei se opresc si doar ochii il mai vegheaza. Pina cind somnul o fura pe nesimtite.
Maestrul ridica capul, o vede si zimbeste usor. Lasa jos pana, se ridica incet si se apropie de iubita lui. O ridica in brate iar ea trezindu-se isi incolaceste bratele dupa umerii lui si ii sopteste:
"Imi era dor de tine!"

...cam asta am visat eu intr-o noapte de august cu luna si vint, sau poate n-am visat ci doar mi-am inchipuit o camaruta, un barbat, o femeie si o imbratisare plina de dor.
.....