"The most terrifying fact about the universe is not that it is hostile but that it is indifferent; if we can come to terms with this indifference, then our existence as a species can have a genuine meaning. However vast the darkness, we must supply our own light." Stanley Kubrick

25.07.10

a true statement

simt nevoia moralmente sa fac un statement. unul stufos, pentru oamenii care ma cunosc, pentru cei care tin la mine si pentru cei care nu ma cunosc si care doar ma intuiesc, citindu-ma.

scriu asta pentru mine si pentru placerea mea de a scrie despre mine si de a impartasi gindurile mele. unii m-ar putea acuza de teribilism sau exhibitionism mental iar altii ar reconsidera ce au crezut ca stiu despre mine.

m-am gindit in ultima vreme, de doua saptamini incoace, ca adesea, oamenii din usuratate, lene, temeri, frica, prea plinul lor sau pur si simplu din scepticism tind sa isi formeze o parere gresita despre cei din jur, judecind dupa etichete sau impresii sau pur si simplu catalogheaza semenii din rautate pentru ca ei sint incapabili de alte sentimente. ar trebui sa nu imi pese ce aflu ca gindesc cei din jur despre mine. sa imi amintesc ca
important a fost intotdeauna pentru mine, straduindu-ma pe cit posibil sa imi implinesc acest deziderat, sa nu ma uit eu strimb din oglinda la mine. dar cind cele auzite ma lovesc in plex asta imi schimba consideratiile mele asupra celor din jur si ajung sa ma intreb in ce lume traiesc de fapt.

inainte de asta citeva lucruri:
unu: nu exista nimic mai sigur in momentul nasterii decit faptul ca la un moment dat vom muri.
ce se intimpla intre cele doua puncte cruciale depinde de noi si de alegerile pe care le facem. si depinde numai de noi ca lumea sa fie mai buna.
doi: nimic nu ma doare mai mult decit sa fiu acuzata de ceva ce nu am facut sau spus, sa fiu acuzata de falsitate sau de ginduri ascunse.

cu mirare am aflat acum doua saptamini ca mai demult, acum doi ani, cineva, oarecum amica de grup, a sfatuit pe altcineva care nu ma cunostea sa ma ocoleasca ca nu e bine sa intre in relationare cu mine ca sint falsa. culmea este ca de cite ori ne vedem, in tot acest timp, aceasta amica se poarta ca si cum as fi o minunata. astea le-am aflat de la acel altcineva marturisindu-mi totodata ca ii place ca interelationam foarte bine si se simte apropiat mie chiar daca ne vedem din an in pasti. surprinzator nu, rautatea face casa buna cu falsitatea!

in schimb ieri m-am simtit ca atunci cind, demisionind dintr-un anume loc de munca am auzit la vreo trei ani de la eveniment, unu, ca fara sa stiu am fost, in ultimile luni la acea firma, monitorizata prin rapoarte scrise catre patron si doi, ca acesta din urma, la ceva timp dupa plecarea mea, a lansat zvonul ca as fi vindut tipare unei firme concurente, pornind de la premiza falsa ca daca eu pastram o relatie amical colegiala cu un fost colaborator este absolut implicita si vinzarea de secrete ale firmei. asta as pune-o pe seama paranoiei unui patron care timp de 4 ani nu a inteles ca profesionalismul si capacitatea mea calificata de munca nu vor face niciodata casa buna cu dorinta lui de a fi periat.

ce mi se pare surprinzator este faptul ca verticalitatea, neslugarnicia, loialitatea, sinceritatea, prietenia, umanitatea si faptul ca nu profit de cei din jur sint privite cu sceptisim, nu ca valori ci ca anacronisme.

in intervalul dintre nasterea si moartea mea care va sa fie la un moment dat, am ales sa fiu verticala, sa spun ce gindesc cu sinceritate, sa nu fac compromisuri chiar daca lucrul acesta imi va aduce neajunsuri. si pentru ca de mine a depins sa las in urma mea ceva, m-am straduit ca ai mei copii sa fie tot asa. sa spuna si sa faca totul cu sinceritate si vertical. sa nu profite in viata decit de munca si de inteligenta lor, nu de oameni si de situatiii. sa respinga inuendo-urile, falsitatea, rautatea, sa se inconjoare de oameni aidoma lor carora sa le fie loiali.

si ar mai fi ceva, o hotarire pe care am luat-o cu ceva vreme, in urma cu vreo doi ani, si pe care acum o fac publica:

am hotarit ca batrinetea sa mi-o petrec la tara departe de lume intr-o gradina cu flori multe in care sa stau sa pictez...alaturi de un om cu care sa impart ultimile zile.
da stim, veti spune, ai mai zis-o pe asta.

da am mai zis-o dar nu v-am spus ca acel om va fi o femeie.
asa ca pentru a fi complet sincera cu voi,
asta este un statement pe care va trebui sa il acceptati despre mine.

3 Kommentare:

  1. ce este pitic drag?
    valeu care?
    mda sint lucruri despre mine pe care nu le stiai inca...nici macar altii nu le stiu...
    e bine ca le stiu eu si e suficient si le accept asa cum sint :)

    AntwortenLöschen
  2. ah, insa stai linistit femeia aceea inca nu exista, dar va fi la un moment dat cind o voi intilni. poate nu aici ci in lumea larga unde voi porni la un moment dat sa o caut :)

    si deocamdata sexul cu barbati este inca funny, dar nu strica din cind in cind si o ocheada prin curtea vecinei :P

    AntwortenLöschen