"The most terrifying fact about the universe is not that it is hostile but that it is indifferent; if we can come to terms with this indifference, then our existence as a species can have a genuine meaning. However vast the darkness, we must supply our own light." Stanley Kubrick

22.04.10

sporturi si panici

saptamina asta am alergat, curse cu obstacole si am facut iar, ceva pauze de tras rasuflarea in cismigiu.
am gasit in sfirsit si cartile pe care le-am tot cautat in ultima vreme (doua kundera: insuportabila usuratate a fiintei si cartea risului si a uitarii)
am si lucrat oarece chestii in corel pe care le-am pus aici, pentru a vindeca insomniile din ultima vreme cica, dar de fapt ma cam ardeau degetelele sa pun culoare linga culoare (asa e cu inspiratia care vine motivata)...de fapt e mai ciudat, adorm frinta pe la 10 si ma trezesc de-anboulea pe la 2-3 dimineata si stau ca tembela cu ochii in netul telefonului sau citesc citeva pagini dintr-o carte sa ma ia somnul...bineinteles ca adorm pe la 5 iar la 8 ma trezesc dobro si craio care debordeaza de veselie in gueriila de dimineata...iaurt, banana, tigara si plec.
si tot asa.
inregistrez cu coada ochiului niste chestii in drum, gen lalele rosii in curtea unei biserici cu ziduri albe, doi indivizi fumind intr-un balcon cu gratii, parca sint pasaroi in colivie, fete care chicotesc pe strada, o mama care isi blestema fetita pe care o tiriie nervoasa (imi venea s-o bat) insa cea mai weird chestie care mi s-a intimplat ieri seara, a fost constatarea ca nu mai suport mobul...(si e a doua oara in ultima vreme)
sa detaliez:
aseara, hai sa vad suie paparude in control, bun..sun lumea aflu ca nu vor sa mearga, il smulg cu chiu cu vai pe fishku din casa hai sa bem o bere...ce bere ca dupa treisferturi de sticla am fugit ca din pusca.
la ora 9 jumate ziceai ca s-a varsat caruta in club. mimoze multe, si tot felul de pustani plus corporate care venisera grup sa fie fancy, schmentzi...si erau atit de multi, incit am fost alungati din sala mare din spate, unde aveam impresia ca toti se pravalesc peste mine, pe culoar si apoi undeva intr-un colt de bar in celalalt fund de club. oricum atacul de panica care m-a cuprins in fata scenei cred ca era amplificat si de mirificele lumini rotitoare care in semiobscuritate si vacarm imi creau senzatia ca pereti si oameni ma string intr-un cerc in care ma sufoc.
marturisesc ca nu este pentru prima data cind mi se intimpla disconfortul asta si ma gindesc daca nu cumva am luat-o usor razna.
de fapt stai, acu mi-am amintit ca lui leo i s-a facut de doua ori rau la serile in care a pus muzica...si raluca se simtea si ea sufocata de lume si nah, am mai auzit si pe altii plingindu-se de chestia asta...e clar nu's chiar atit de defecta precum imi imaginam.
asta este...la vara cred ca vadu scrie pe fruntea mea...cu gashka.
sau padure munte si eventual un urs.


sau poate imi trebuie o pauza de incarcat bateriile

Keine Kommentare:

Kommentar veröffentlichen