fu si anul asta
intr-o reuniune de famile nelinistita
din intentii bune si pregatiri de sarbatoare s-au nascocit rinjete subtiri, colti ascutiti si sabii scoase pe jumatate din teaca.
nu ma pot abtine in ultima vreme sa nu fiu nervoasa la adunarile astea unde traiesc un sentiment de falsa bucurie iar irascibilitatea este libera, pentru ca am senzatia ca totul este intr-un timp incremenit ca si cum nu s-ar fi intimplat nimic, un soi de mimare a sentimentului de familie...
noi 4 nu mai sintem asa ceva, nu mai simt asta, pur si simplu.
hotarit lucru eu si copiii separat
el si copiii separat
mai ales ca memoria scurta il face sa uite ce n-a fost pentru noi.
si parintii pe care nu-i alegi si ii ai asa cum sint ei, cu imbatrinirea inerenta si exacerbarea tarelor si rememberuri aiurea in care reprosuri se amesteca cu lacrimi si da in fine nu pot fi profunda fata de ei, pentru ca daca nu am putut vorbi acum 30 de ani, acum e prea tirziu sa ma fac inteleasa.
analizind sentimentul de dragoste filiala constat ca este unul de datorie si atit..sau poate sint eu usor depresiva azi...
nu imi mai plac sarbatorile in familie
Draga-mi, primăvăratica Meea, îmi place mult tema pe care ai ales-o acum pentru pagina ta. E rafinată şi aduce o transparenţă de miere.
AntwortenLöschenE greu, într-adevăr, să ai sentimentul de familie doar pentru că eşti de acelaşi sânge cu nişte oameni. Am trăit şi eu această frământare. Am avut însă noroc să mă chiar împrietenesc cu mama mea, după ce amândouă am înţeles mai bine că nu trebuie să ne zidim una pe alta în rolurile de mamă-fiică.
Amândouă am avut intuiţia că ne foloseşte mai mult să ne privim dincolo de ceea ce aşteptam fiecare de la rolul celeilalte, să ne privim cum ne-am fi privit şi ne-am fi simpatizat dacă ne întâlneam pur şi simplu undeva, la o petrecere, într-o vacanţă, într-o bibliotecă şi am fi stat de vorbă şi am fi fost curioase să ne cunoaştem.
Am avut noroc să ne placă una de alta, după ce am fost multă vreme în mari tensiuni şi reproşuri de mamă-fiică şi fiică-mamă.
Ai dreptate să-ţi doreşti comunicare, să existe comunicare ca să poţi trăi sentimentul de intimitate. Cred şi eu că adevărata familie e cea sufletească, nu cea de carne şi sânge.
Sper să ai şi tu noroc :):)
Şi te îmbrăţişez cu sufletul şi îţi doresc line şi suave zile de Paşte. De bucurie, de înflorire.
Multumesc, Deea.
AntwortenLöschenE mai complicat de atit, dar sint lucruri despre care nu vorbesc, pentru ca nu e locul lor aici.
Cit despre noul look, vinovatul principal este Strelnikov, care mi-a spus despre noile templates ale blogspotului. Mierea imi place, dar fiind o creatoare nelinistita poate o voi schimba curind.