"The most terrifying fact about the universe is not that it is hostile but that it is indifferent; if we can come to terms with this indifference, then our existence as a species can have a genuine meaning. However vast the darkness, we must supply our own light." Stanley Kubrick

12.01.09

metroul

de ceva vreme ma tot gindesc sa scriu despre metrou.
despre tovarasii si tovarasele mele de calatorie zilnica sau macar despre intimplarile legate de metrou.
nu, nu voi scrie despre spagatele in alunecari sau despre busituri pe scari astea nu's funny deloc (pentru mine :D). si nici nu voi scrie despre cosuri si alunite privite de foarte aproape, chipuri schimonosite, plescaituri, mirosuri, galagie sau media de 10 oameni storciti pe mp intr-un vagon fara aer.
nu voi scrie nici despre fauna si flora metroului, ci astazi, intilnirea pentru a doua oara cu femeia- ciuperca mi-a amintit de miercurea sau joia trecuta (am inceput sa imbatrinesc si sinapsele ma mai lasa cu ochii in soare) si de alte flashuri memorabile, deci despre asta voi scrie.
intii de ce femeia-ciuperca: pentru ca poarta o caciula colorata trasa pina peste ochelari si isi tine buzele tuguiate intr-un sarut continuu. (azi chiar a fost si ziua saruturilor, dar despre asta putin mai incolo)
studiam saptamina trecuta aparitia femeii-ciuperca in vagonul metroului si ii analizam chipul in toate unghiurile chinuindu-ma sa imi imaginez dincolo de accesorii si ochelarii cu rama groasa si lentile tip fund de sifon, ce o fi in mintea ei si cam carui tip de barbat i-ar putea trezi pasiuni o astfel de faptura. buzele groase purpurii, intens rujate si tuguiate pe cine ar fi sarutat zgomotos: tzoc!?
insa, petrecind-o apoi, cu privirea spre iesire, am remarcat-o pe EA! o femeie ce semana izbitor cu vrajitoarea din Narnia. aceeasi piele alba, acelasi blond aproape invizibil al sprincenelor care ii dadeau un aer de gheata in privirea larga si fixa. o aparitie singulara in metroul intunecat de corpuri si chipuri cenusii. si aproape instantaneu gindul mi-a fugit la dimineata de aprilie, acum doi ani, cind stateam pe peronul intesat cu trupuri de calatori asteptind, in aceleasi culori monotone si neutre si am remarcat cum se face loc, oamenii deveneau cortine ce dezvaluiau pasii unei alte aparitii care mi-a inseninat dimineatza aceea.
deci faceti un exercitiu de imaginatie si inchipuiti-va o faptura cu parul rosu revarsat in valuri pe umeri, intr-o rochie colorata ce inainta pe peron purtind in brate un imens buchet de lalele. ochii albastri si mari, obrajii usor imbujorati si pielea alba usor pistruiata.
vazind-o am inceput sa fredonez in minte o melodie vesela cu pitici, zine si paduri.
eh, un pic din sentimentul acela l-am avut saptamina trecuta, iar azi reintilnindu-ma cu femeia-ciuperca, asteptam si vrajitoarea cu privire de gheata dar, nu fu sa fie!

ps: cit despre saruturi, astazi fu ziua saruturilor la metrou in cuplurile ciudate. ori ea walkirie teutona, tunatoare 2x2 si el jumate de biscuite, ori el om de grota insubat de parea mai fioros ca ursul, cu ea vrabiuta sprintara.

Kommentare:

  1. eu am vazut filmuletul cu nikita... ala in care face sex. ceva mai naspa de atat nu exista.

    nici macar femeia-ciuperca de se pupa neincetat

    AntwortenLöschen
  2. :)) care filmuletz cu nikita? ia pune link sa vaza si ochii mei :D

    AntwortenLöschen