la 21 de ani

am mai imbatrinit un pic. Odata cu fiica-mea. La 21 de ani il aveam pe fratele ei. Ce repede trece timpul! ce mindra sint de ea ca este asa cum este, frumoasa, vesela, desteapta, cu un suflet mare si bun. contrar insa acestei realitati nu ma simt deloc imbatrinita... ma simt foarte foarte linistita si serena, precum la venerable du sommet.
spre deosebire insa de aceasta venerabila nu sint aproape deloc inteleapta...cam asa mi s-a spus in ultima vreme...daca as fi inteleapta nu as face greseli pe care sa le regret apoi, nu m-as arunca cu capul inainte fara sa ma gindesc si poate as fi mai diplomata, in a nu rani inutil orgolii.
uite chiar asta nu prea am ..utima oara cind m-am cercetat orgoliul cam lipsea din inventar. unii il au excesiv, altora le lipseste aproape cu desavirsire..
o fi bine sa nu fie?! o fi rau?! intr-unele situatii in care te trezesti calcat in picioare ar trebui ca orgoliul sa te impiedice sa fi victima. in alte situatii insa orgoliul te orbeste si ajungi sa vezi strimb.
sa analizam...hmmm...exista dar e prost folosit...se sumeteste cind nu e nevoie de el, cind imi este greu sa recunosc ca gresesc..cind stiu, sint convinsa ca nu sint pe cararea care trebuie dar sa ma intorc este absolut de neconceput, cum sa recunosc ca incapatinarea mea de a merge in acea directie ma conduce spre o finalitate nedorita..in ruptul capului nu as recunoaste si nici sfaturile prietenilor nu le-as insusi..ca doar nu sint nebuna, nu?!
iar alta data cu buna stiinta ma complac in situatii in care compromisul este la rang de rege si da cu tifla, rizind de orgoliul facut mic, mic cit un bob de piper.
mei, femeie fii responsabila de viata ta si gindeste inainte sa vorbesti, sa actionezi, sa mergi mai departe...
aidoma lupului moralist ii spun aceleasi lucruri si fiica-mi..poate ea le va urma si nu va face greselile mele. sper. pentru ca este nu numai frumoasa, vesela, desteapta si cu un suflet mare ci mai este si infipta in realitate...a venit vremea sa invat de la ea.