Plec intr-o alta directie, intr-o alta lume, intr-un alt timp.
De fapt acum sint inca vegetativa. Intr-o zeama de ginduri, de idei, de proiecte pe care le mustesc.
Am lasat in urma un fel de trecut care are dimensiunea unei istorii paleozoice, ale carui semne imi sint intiparite adinc in interior.
Ma simt ca un astronaut care se pregateste de calatoria pe o alta planeta. A invatat, a repetat in simulator, cunoaste cu ce se va confrunta dar in acelasi timp este constient ca va avea si surprize. Si le asteapta respirind calm.
E drept ca iarna, sint ca un animal in hibernare, stau, triez, sortez, astept explozia si efervescenta si ma inarmez cu rabdare pentru a le savura pe deplin.
Si simt ca am tot timpul din lume pentru a le trai.
Este bine.
foarte profund
AntwortenLöschen