azi am fost iar in cismigiu.
a 5 a oara in ultimile zile.
si am stat pe o banca si am privit, rate, lebede, magnolii, lalele, frunze.
pasari, copaci, flori.
nu m-am uitat la oameni...in ultima vreme ma uit putin la oameni, ii vad doar pe cei pe care vreau sa ii cunosc.
am privit azi soarele printre nori si lacul linistit.
am respirat.
si m-am gindit ca viata in esenta ei este simpla. noi o complicam, torsionind-o, tesind-o intr-un labirint din care arareori mai iesim.
e simpla si in fapt ar trebui sa o apreciem in fiecare clipa. sa nu ne simtim straini de ea.
cum ar fi fost sa traim intr-o lume in care am fi fost telepati, sau am fi fost in stare sa comunicam cu fiecare fiinta vie din jurul nostru. poate am fi fost mai buni, mai sinceri, mai intelepti.
si mai usor de inteles.
e ciudat. am inceput sa ma gindesc tot mai mult la mine ca persoana a treia. ca si cum as fi celalalt, cel care ma priveste.
si el a aparut si ma intreb ce intelege din mine.
dar e bine si ii multumesc pentru ce mi-a dat in ultima luna, ragazul de a fi EU.
Keine Kommentare:
Kommentar veröffentlichen