deci aproape se facu o saptamina de cind a inceput o goana nebuna, cu impachetari de mobila, hirtzoage, calculatoare si mutat de sediu, cu telefoane incinse de convorbiri cu mama si cu ai mei, cu vizite la spital sa il vad pe tata, cu reparatii de frigidere, cu instalatori in baia inundata, cu alergaturi in cele 4 colturi de bucuresti. si printre picaturi sa imi trag sufletul la o bere cu prietenii. si in toate astea sa imi pastrez si calmul cind mi se reproseaza diverse chestii (vezi de exemplu, mi-am pierdut timpul cu tine, nu pot sa ma fut cu altele ca te intilnesc pe tine) sau sint intrebata de ce nu vreau sa imi asum virsta pe care o am. are o problema cu asta si eu ce sa ii fac?! e problema lui nu a mea, sau e problema tuturor celor care nu pot intelege de ce nu am chef sa imi traiesc viata dupa normele si regulile lor. asta sint si cine ma accepta sa ma accepte asa cum sint. nu ma schimb pentru ca nu am chef s-o fac. imi traiesc viata asa scurta cum este ea, asa de rasucita cum este ea, dupa propriul plac, cu infinitezimalele ei bucurii, apucind-o cu ambele miini si luind din ea tot ce pot lua mai bun, lasind uriteniile la spate.
si nimeni, nici familie, nici prieteni, nici alti oameni tangentiali nu mi-o vor schimba, pentru ca este viata mea nu a lor.
Keine Kommentare:
Kommentar veröffentlichen