compromisuri

ne confruntam cu noi insine cind sintem pusi in situatia de a alege. alegerea neabdicarii si sustinerii principiilor sau alegerea unor compromisuri. unii renunta la principii usor, sau le proclama fara a le urma. altii aleg chiar si in situatii limita sa nu renunte la principii si prefera sa se puna in dificultate decit sa faca compromisuri. insa uneori chiar si cei mai principiali oameni chiar si cei mai verticali sfirsesc prin a face compromisuri.
ajungem sa facem compromisuri cu cei din jur, cu noi insine. siliti de imprejurari, siliti de circumstante.
uneori din comoditate, alteori de frica, alteori crezind ca ne avantajeaza, ne complacem intr-o situatie care poate fi de multe ori injositoare, degradanta, care ne trunchiaza liberatatea, ne ingradeste psihic.
daca as fi fost mai orgolioasa decit sint n-as fi facut niciodata compromisuri, dar ma intreb ce sens are orgoliul cind optiunile pe care le ai in fata sint putine si avantajele sint minime. faci alegerea cea mai comoda sau faci alegerea cea mai dificila si cea mai putin compromitatoare cu principiile tale?!
sint in fata unei dileme, dilema iscata de alegerea unui adapost (asta fac in ultima vreme si cred ca e suficient pentru mine, adapost si atit) 4 pereti care oarecum ar trebui sa cuprinda spatiul meu privat.
deci voi alege comod dar compromitator sau incomod si vertical? mai am doua saptamini sa gindesc asta.