ca la mama acasa???

acea cantina cu pretentii de restaurant bineinteles ca nu si-a dezmintit renumele in aceasta minunata seara de toamna!
cu foamea in git am hotarit sa schimb peisajul dudului (pe care l-am tot frecventat in ultima vreme, nu mai departe de ieri seara) cu peisajul gradinii din preajma ateneului roman. proasta manevra! dupa ce am incercat sa limitez efectele dezastrului produs de un sfert de solnita de sare peste clatitele umplute cu pui si ciuperci, infruptindu-ma dintr-o buna bucata din mai sus amintita mincare, am descoperit cu stupoare o chestie stranie care semana la forma si culoare cu un fir de par - slava domnului nu era cretz !
domnisoara chemata la raport dupa ce m-a sfatuit ca altadata sa pun degetul pe capac cind mai presar sare peste bucate, m-a intrebat daca mai doresc tot aceeasi specialitate sau ma incumet la altceva.
de teama ca, nu cumva, "bunaciunea" de clatita sa mi se intoarca la masa, am cerut o salata de ton fara ceapa. proasta alegere: rosiile verzi taiate ca pentru capcauni nu au facut deloc casa buna cu salata verde taiata fidelutza si maslinele rincede.
prea satioasa salata cu ton contine: rosii, castraveti, masline, salata verde si un smirc de ton/conserva, semi-maruntit. am plecat "usurata" de 31.60 lei (clatitele infuriate nu au fost puse la socoteala) si cu papanasii la pachet!
mi-e frica sa desfac caserola: poate imi sare in fata un gindac de bucatarie murdar tot de sos!
cred ca nu e nevoie sa va spun ca mi-e foame in continuare!