vorbele mi se inghesuie in cap, dar nici una nu vrea sa iasa, sa zburde pe afara. se imping, se sufoca, isi dau coate, pumni, scatoalce, dar ramin blocate acolo. li se par neincapatoare odaile mintii mele, se mai apuca sa mute dulapuri, sa scotoceasca sertare, sa trezeasca piticii, sa reinvie scheletii, fac taraboi, larma, agitatie...dar totul intr-o tacere absoluta...un film alb negru mut...nici macar muzica nu se aude.
o sa le momesc eu cumva sa iasa; sufar de claustrofobie si nu-mi place
Keine Kommentare:
Kommentar veröffentlichen