"The most terrifying fact about the universe is not that it is hostile but that it is indifferent; if we can come to terms with this indifference, then our existence as a species can have a genuine meaning. However vast the darkness, we must supply our own light." Stanley Kubrick

04.04.08

in viata.

Furie, dezamagire, lehamite, descumpanire si iar furie.
WTF is wrong with you?!
De ce e nevoie sa te aprinzi?!
De ce anume ar fi nevoie pentru ca oamenii sa vada ceea ce este vizibil cu ochiul liber.
Incapatinarea unora de a se resemna, de a se complace in blazare, de a se victimiza fara a face nimic dar absolut nimic pentru a scapa dintr-o situatie care este umilitoare, injositoare, lezanta.
Este vorba de toleranta sau este vorba doar de un masochism exagerbat care intinde si obrazul celalalt pentru a fi lovit.
Vorbiti despre lucruri care va dor, care va enerveaza, care va deranjeaza dar nu intreprindeti nimic pentru a le indeparta.
De ce?!
Va place intr-atit autocompatimirea si ipostaza de martiri?!
Va place sa umblati cu ranile la vedere, cu puroaiele mustind in vazul intregii lumi, vreti sa fiti compatimiti dar nu vreti sa fiti vindecati?!
De ce, mai oameni, de ce?!
Ce va anima, ce sfori trebuiesc trase pentru ca intr-o zi sa va treziti si sa spuneti: NU!
Nu mai vreau! Gata, m-am saturat si daca tu nu vrei sa ma vezi, sa ma auzi, sa ma constientizezi in verticalitatea mea de fiinta umana este problema ta nu a mea.
Cine sau ce ar trebui sa va scuture, sa va ia de mina ca niste orbi ce sinteti sa va duca din intunericul in care singuri v-ati cufundat, spre lumina care este oricum acolo pentru voi pentru ca o meritati?!
Stiu ca intelegeti dar nu va pasa pentru ca ati uitat sau nu vreti sa va amintiti cum este sa traiti demni, mindri, liberi fara a avea nevoie de altii sa va invete cum s-o faceti.
Am obosit sa vorbesc, sa caut, sa ma lupt cu voi.
Ma incearca neputinta don quijoteasca de a constientiza ca ma lupt cu morile de vint, ca fac valuri pe care doar eu le iau in piept.
Din pacate nu sint formatata sa ma blazez, sa ma resemnez si imi pare bine ca este asa. Ma simt bine in idealismul meu, in fronda mea pe care o luati in ris si ma simt departe de cercul vostru strimt in care va petreceti viata. Eu o traiesc prin fiecare por al sufletului meu si o simt cu bucuriile, tristetile, esecurile si izbindele ei. Sint fericita ca sint vie.

Keine Kommentare:

Kommentar veröffentlichen