hmmm

intre timp recitind articolul de mai jos, mi-am dat seama ca analiza este incompleta.
sentimentul ala ciudat de normal dublat de angoase inchipuite fu simbata/duminica.
astazi am alte sentimente.
pe deoparte exista unul ancorat in traditia stereotipa care ma obliga sa fac vizite protocolare, sa urez una alta, iar altul legat de nedumirea unei revelatii, de parca ar trebui sa existe aceste ocazii pentru a te bucura de oamenii din jurul tau.
incetind la un moment dat, sa cred in omul care inviie de doua ori pe an la date aleatorii,
am hotarit de astazi sa ma folosesc de fiecare prilej al rasaritului de soare sa spun:

adevarat am inviat, adevarat ati inviat si azi oamenii mei!