atat

Sunt calma si linistita... de multa vreme n-am mai fost asa... calma, pentru ca incerc sa nu ma enervez pe soarta, amici, prieteni, rude, multime, planeta si linistita pentru ca ma impac din ce in ce mai mult cu interiorul meu, nebuniile mele, lipsurile si greselile mele. Ma bucura faptul ca deschid ochii dimineata si inca mai vad ceva in oglinda, ca imi stabilesc tinte zilnice de atins : azi voi face asta, azi ma voi vedea cu...

iar seara analizez happeningurile traite peste zi...concluzionez ca viata traita in happeninguri curge domol fara hopuri prea mari, fara angoase prea multe, fara chinuieli, fara fapte marete, nobile, grandioase..o viata mica cu pasi mici, cateodata tarsaiti...daca ma gandesc bine este si fara prea multe griji...nu am nimic material de care sa fiu legata, nu casa, nu masina, nu avere...iar cordoanele ombilicale mama-copil devin din ce mai transparente si mai subtiri se tin intr-un fir de suflet...le contemplu existenta din ce in ce mai mult, implicarea mea in viata lor ramanand aproape doar spirituala...cica este anormal, nesabuit, copilaresc, alandala felul meu de a trai...zice lumea..dar ce este normal, intelept, matur ?! n-am chef de normalitatea lor, de intelepciunea unora, de maturitatea altora...am chef doar de mine si de micile mele trairi, de plierile in sufletul meu, de plonjarile in sertarele mintii mele si de happeningurile care se aduna acolo.

Suficient...